TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire. Vezi definitia »

face, fac vb. I. v. t. (eufem. – d. bărbați) a avea un contact sexual. II v. r. a se îmbăta. Vezi definitia »

SECURÍCE, securici, s. f. Diminutiv al lui secure. – Secure + suf. -ice. Vezi definitia »

auáce adv. – (Înv.) Aici, în partea asta. Lat. *ad hācce (Candrea-Dens., 116; Rosetti, I, 163); sau, după Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 202; REW 4159 și Pascu, Beiträge, 14, în lat. *ad hocce. Vezi definitia »

READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re¹- + aduce) Vezi definitia »