AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire. Vezi definitia »

SĂIDĂCÁR s. m. v. săhăidăcar. Vezi definitia »

MUSCHETÁR s. m. 1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă. 2. nobil dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. (< fr. mousquetaire) Vezi definitia »

ECHIMOLECULÁR, -Ă adj. (Despre un amestec) Alcătuit din diferite soluții având aceeași cantitate de molecule. [Cf. fr. équimoléculaire]. Vezi definitia »

stăvărár, stăvărári, s.m. (reg.) herghelegiu; păzitor de cai. Vezi definitia »