CAGULÁRD s.m. Membru al unei organizații fasciste-militariste, care a activat în Franța între 1935 și 1940. [Pl. -rzi. / < fr. cagoulard]. Vezi definitia »

TETRACÓRD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [Cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă]. Vezi definitia »

PORTSTINDÁRD s. n. portdrapel. (< port¹- + stindard) Vezi definitia »

CORD² s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde) Vezi definitia »

MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde]. Vezi definitia »