corozív adj. m., pl. corozívi; f. corozívă, pl. corozíve Vezi definitia »

ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. Vezi definitia »

IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif. Vezi definitia »

CORPORATÍV, -Ă adj. Referitor la corporații; bazat pe corporații. [< fr. corporatif]. Vezi definitia »

DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive]. Vezi definitia »