Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
CĂCĂLIV, căcălivi, s.m. 1. Ingălat, prost, necizelat, suprficial in tot ce face, persoana căreia toate îi ies pe dos. Vezi definitia »
REGENERATÍV, -Ă adj. Care are proprietatea de a regenera; regenerator. [< fr. régénératif]. Vezi definitia »
INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif. Vezi definitia »
CONSTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de constatare; constatativ. [< fr. constatif, cf. lat. constativus]. Vezi definitia »
AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif) Vezi definitia »