DURÚT s. n. (Pop.) Faptul de a durea. – V. durea. Vezi definitia »

DEȚINÚT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deține. Vezi definitia »

ELECTROTERAPEÚT s. m. medic specialist în electroterapie. (< fr. électrothérapeute) Vezi definitia »

INDÚT s. m. cel care servește la marile liturghii catolice pe diacon. (< lat. indutus) Vezi definitia »

SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) Vezi definitia »