CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă formată din carbonat de calciu; (pop.) piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius). Vezi definitia »

CHIOAR, veche cetate situată în aproprierea rîului Lăpuș, menționată pentru prima dată în 1368, dar cu o existență anterioară. Apanaj al voievozilor români din Maramureș și și centru de district din Transilvania medievală. Cetatea și-a perdut din importanță în sec. 18, căzînd treptat în ruină. Numită și Cetatea de Piatră. Vezi definitia »

NONAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de nouăzeci de ani. [Cf. fr. nonagénaire, lat. nonagenarius]. Vezi definitia »

PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparține numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formație sau de esență individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecăți) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular și general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis]. Vezi definitia »

MĂSĂLÁR s. m. Numele popular al lunii august. – Et. nec. Vezi definitia »