INTERPOLAȚIÚNE s. f. v. interpolație. Vezi definitia »

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis. Vezi definitia »

EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis. Vezi definitia »

FISIÚNE s. f. 1. reacție nucleară de rupere a unui nucleu atomic greu în mai multe fragmente. 2. sciziparitate. (< fr., engl. fission) Vezi definitia »

ÓRDINE s.f. 1. Dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, făcut după anumite reguli etc.; organizare, înșiruire. ◊ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. Rânduială, regulă, disciplină. 3. Orânduire, regim, organizare (socială, economică etc.). [Gen. -nii, var. ordin s.n. / cf. lat. ordo, it. ordine]. Vezi definitia »