MUTÍSM s.n. Stare a celui care este mut. ♦ Atitudine de tăcere; muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. [< fr. mutisme, cf. lat. mutus – mut]. Vezi definitia »

MACHIAVELÍSM s. n. 1. sistemul politic al lui Machiavelli. 2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie. (< fr. machiavélisme, it. machiavellismo) Vezi definitia »

PSITACÍSM s.n. 1. Denumire dată de filozoful german Leibniz teoriei nominalismului. 2. Boală constând în repetarea mașinală a cuvintelor. 3. Imitație aidoma, maimuțăreală. [< fr. psittacisme, cf. gr. psittakos – papagal]. Vezi definitia »

PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme. Vezi definitia »

BIOLOGÍSM s.n. Poziție teoretică care reduce procesul social la factorii biologici; transpunerea mecanică a unor legi biologice la viața societății, teorie care substituie legilor vieții sociale legi biologice. [Pron. bi-o-. / cf. fr. biologisme, germ. Biologismus]. Vezi definitia »