întristare, întristări s. f. (intl.) 1. notă de plată. 2. întristări. Vezi definitia »

ÎNTREMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema. Vezi definitia »

degazificáre s. f., g.-d. art. degazificắrii; pl. degazificắri Vezi definitia »

SUPRAORDINÁRE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordinare (rar). Vezi definitia »

DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Vezi definitia »