Definita cuvantului predicație
PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu predicație
EXPIÁȚIE, expiații, s. f. (Livr.) Faptul de a expia; ispășire. [Pr.: -pi-a-. – Var.: expiațiúne s. f.] – Din fr. expiation, lat. expiatio, -onis. Vezi definitia »
LĂCOMÍE, lăcomii, s. f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorință necumpătată de câștig, de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. -ie. Vezi definitia »
harhaláie (= hărhălaie) s. f. (pl. – ) Vezi definitia »
PROTOZOOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. protozoologie, engl. protozoology. Vezi definitia »
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic. Vezi definitia »