EXOREÍSM s. n. caracterul, situația a ceea ce este exoreic. (< fr. exoréisme) Vezi definitia »

ONIRÍSM s. n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucinații. 2. (Lit.) Înclinare spre cultivarea situațiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al unei creații. – Din fr. onirisme. Vezi definitia »

AVERROÍSM s. n. curent în filozofia medievală occidentală având la bază învățătura lui Averroes, care afirma că materia și mișcarea sunt veșnice și nega nemurirea sufletului și viața de apoi. (< fr. averroïsme) Vezi definitia »

LUMINÍSM¹ s. n. clarobscur în artele plastice, tendința de a accentua, într-un tablou, contrastul dintre umbre și lumini. (< fr. luminisme) Vezi definitia »

NEOFREUDÍSM s. n. Denumire germanică pentru curentele psihanalitice apărute după 1930 care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în apariția nevrozelor; neopsihanaliză. [Pr.: ne-o-froi-] – Din fr. néo-freudisme. Vezi definitia »