PLANÓR, planoare, s. n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. – Din fr. planeur. Vezi definitia »

FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător. Vezi definitia »

ȘUTITÓR, -OÁRE, șutitori, -oare, s. m. și f. (Arg.) Hoț (1). – Șuti + suf. -tor.. Vezi definitia »

LUCIÓR, -OÁRĂ, luciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui luciu². [Pr.: -ci-or] Vezi definitia »

DESICATÓR s.n. Exsicator. [Cf. fr. dessiccateur]. Vezi definitia »