CONDIȚIONÁL, -Ă adj. supus unor condiții; care cuprinde o condiție. ♦ stimul ~ = stimul care declanșează un reflex condiționat; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o condiție, o ipoteză de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție condițională; mod ~ (și s. n.) = mod al verbului care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. (< fr. conditionnel) Vezi definitia »

TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal. Vezi definitia »

MATERIÁL, -Ă adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ♦ Palpabil, concret, real. 2. Care constă în bunuri economice. ♦ Privitor la întreținerea vieții, la trai. [Pron. -ri-al. / cf. lat. materialis, germ. materiell, fr. matériel]. Vezi definitia »

APSIDÁL, -Ă, apsidali, -e, adj. (Astron.) Referitor la apsidă, de apsidă. – Din fr. apsidal. Vezi definitia »

COMPOZIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la compoziția unei opere de artă; de compoziție. [Pron. -ți-o-. / cf. it. composizionale]. Vezi definitia »