corelábă, corelábe, s.f. (reg.) gulie. Vezi definitia »

stelușoáră, stelușoáre, s.f. (reg.) steluță. Vezi definitia »

CITADÉLĂ, citadele, s. f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. ♦ P. gener. Oraș (întărit). 2. Fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din fr. citadelle, it. cittadella. Vezi definitia »

GRADÍNĂ s.f. (Arte) Daltă specială din oțel, folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. [< it. gradina]. Vezi definitia »

pipărcúță, pipărcúțe, s.f. (reg.) ardei mic. Vezi definitia »