AMÁR, -Ă, amari, -e, adj., amaruri, s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ◊ Expr. Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. 3. Fig. Răutăcios. II. S. n. 1. Jale, tristețe; suferință, chin, necaz. ◊ Expr. A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și vărsa amarul = a face destăinuiri, a-și spune durerea, suferința. ♦ (Cu valoare de interjecție) Vai! 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime, grămadă. Amar de vreme. – Lat. amarus. Vezi definitia »

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Ngr. arhontaris. Vezi definitia »

ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și al libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. Vezi definitia »

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Privitor la bacili, cu bacili; în formă de bacil. ♦ (Despre o boală) Provocat de bacili. – După fr. bacillaire. Vezi definitia »

BAR³, baruri, s. n. 1. Local în care se vând băuturi alcoolice, cafea etc. și în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se țin sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc.; cabaret. – Din fr. bar. Vezi definitia »