delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili. – Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ. Vezi definitia »

mătrăcălí, mătrăcălésc, vb. IV (reg.) a încurca firele de lână, de ață. Vezi definitia »

GAÉLI s. m. pl. Populație de origine celtică ce a locuit în vechime Irlanda și Scoția. – Din fr. Gaëls. Vezi definitia »

țurghiuli, țurghiulesc v. t. a aresta. Vezi definitia »

TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”. Vezi definitia »