SPOLIÁȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliation. Vezi definitia »

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie. Vezi definitia »

precistíe, precistíi, s.f. (înv.) împărtășanie. Vezi definitia »

CANÁLIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille) Vezi definitia »

ACRIMONÍE s.f. (Franțuzism) Calitatea a ceea ce este acrimonios; ton acrimonios. [Gen. -iei. / < fr. acrimonie]. Vezi definitia »