sireáp (-eápă), adj. – 1. Crud, rău. – 2. Sălbatic, neîmblînzit, fioros. Sl. sverĕpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 345; Conev 100; Iordan, Dift., 81). – Der. sirepie, s. f. (ferocitate, sălbăticie); sirepi, vb. refl. (înv., a se sălbătici, a se înrăi). Vezi definitia »

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. Vezi definitia »

riprap – anrocamente cu pietriș pentru protecție (completare la definiția anterioară) Vezi definitia »

ESCULÁP s. m. (fam.) medic. (< fr. esculape) Vezi definitia »

a i se urca la cap expr. 1. a deveni încrezut / înfumurat. 2. a se îmbăta. Vezi definitia »