comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141). Vezi definitia »

FEUDALITÁTE s. f. feudalism. (< it. feudalità, fr. féodalité) Vezi definitia »

IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité. Vezi definitia »

CHERSOFÍTE s. f. pl. plante care cresc pe terenuri uscate, necultivate. (< fr. chersophytes) Vezi definitia »

OBSECVIOZITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi obsecvios; servilism, slugărnicie. [Pr.: -vi-o-] -Din fr. obséquiosité. Vezi definitia »