GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor. Vezi definitia »

chior în țara orbilor expr. (peior.) mai bun decât alții în condițiile unei concurențe foarte slabe. Vezi definitia »

REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor]. Vezi definitia »

JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. Diminutiv al lui junc; juncuț. Junc + suf. -ușor. Vezi definitia »

EFECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. II. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime. (< fr. effecteur, lat. effector) Vezi definitia »