AFIRMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif, lat. affirmativus) Vezi definitia »

OPTATÍV, -Ă I. adj. care exprimă o dorință. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus) Vezi definitia »

ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif]. Vezi definitia »

FOTOCONDUCTÍV adj.n. (Fiz.) Efect fotoconductiv = fotoconductibilitate. [< fr. photoconductif]. Vezi definitia »

AUDIOVIZÍV, -Ă adj. Audiovizual. [Cf. it. audiovisivo]. Vezi definitia »