ATRIBUTÍV, -Ă adj. Cu funcție de atribut. ◊ Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. [< fr. attributif]. Vezi definitia »

CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului vocal, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus. Vezi definitia »

PARTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de participare. [Cf. it. participativo]. Vezi definitia »

EXTENSÍV, -Ă adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Cultură extensivă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate. 2. (Fiz.) Care se poate extinde. [Cf. fr. extensif, lat. extensivus]. Vezi definitia »

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. Vezi definitia »