scurtișór, scurtișoáră, adj. (reg.) 1. (înv.) scurticel (în opoziție cu lunguț). 2. scunduț (în opoziție cu înăltuț). 3. cam scurt, relativ scurt; scurtuț, scurtișor. Vezi definitia »

PERSONIFICATÓR, -OÁRE, personificatori, -oare, adj. Care personifică, servește să personifice. – Din fr. personnificateur. Vezi definitia »

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor. Vezi definitia »

ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri). Vezi definitia »

DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător. Vezi definitia »