Definita cuvantului procură
PROCÚRĂ s. f. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat. (< germ. Procura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu procură
COLONCÍFRĂ s.f. v. coloncifru. Vezi definitia »
TRÂNTEÁLĂ, trânteli, s. f. Acțiunea de a (se) trânti. ♦ (Fam.) Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. – Trânti + suf. -eală. Vezi definitia »
RETICULÍTĂ s.f. Inflamație a țesutului reticular. [< reticul + -ită]. Vezi definitia »
vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre Vezi definitia »
turlícă, turlíci, s.f. (reg.) tilincă, turlișcă. Vezi definitia »