RIZOFÁG, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu rădăcini. [< fr. rhizophage, cf. gr. rhiza – rădăcină, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. - Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta. Vezi definitia »

OMÁG s. m. Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, întrebuințate în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul (Aconitum); plantă din acest gen. – Din sl. omĕgŭ. Vezi definitia »

mulăceág, mulăceáguri, s.n. (reg.) petrecere, chef, ospăț. Vezi definitia »

EURIFÁG, -Ă adj. (despre organisme) cu hrană variată. (< germ. euryphag) Vezi definitia »