SIMBOLÍSM s.n. 1. Curent în arta și literatura universală, de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care a încercat, cu ajutorul simbolurilor, să stabilească corespondențe între fenomenele universului fizic și cele ale lumii morale, eliberând totodată versul de rigorile tradiționalismului clasic și căutând prin melodie și armonie verbală să-l apropie de muzică. ♦ (În artele plastice) Practicarea unei arte ideiste și sintetiste în spiritul simbolismului literar. 2. Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau a întări noțiunea pe care o desemnează. 3. Curent filozofic idealist potrivit căruia legătura dintre idei nu presupune raporturi de la cauză la efect, ci de la simbol la obiectul reprezentat de acesta, gândirea reducându-se doar la cunoașterea simbolurilor realității. [< fr. symbolisme]. Vezi definitia »

BYRONÍSM BAI-/ s. n. imitație a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală și anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră și cinstită. (< fr. byronisme) Vezi definitia »

POMPIERÍSM s. n. manieră a artiștilor și literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. (< fr. pompiérisme) Vezi definitia »

STEREOTROPÍSM s. n. tendință a unui organism, vegetal sau animal, de a intra în contact cu un solid. (< fr. stéréotropisme) Vezi definitia »

CHIÁSM s.n. Procedeu stilistic constând în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron. chi-asm. / < fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare]. Vezi definitia »