TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. ♦ Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille. Vezi definitia »

AMPUTÁȚIE, amputații, s. f. Amputare. – Din fr. amputation, lat. amputatio, -onis. Vezi definitia »

OCRODERMÍE s. f. carotenodermie. (< fr. ochrodermie) Vezi definitia »

ACHIZÍȚIE s.f. 1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obținut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizițiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio]. Vezi definitia »

TEOGAMÍE s. f. împerechere a unui zeu cu o muritoare (o regină). (< fr. théogamie) Vezi definitia »