EXECRÁȚIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [Gen. -iei, var. execrațiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio] Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »

EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. Vezi definitia »

IDIOPATÍE s.f. Boală independentă de alte boli pe care le mai are organismul, care își are propriile ei cauze. [Gen. -iei. / < fr. idiopathie, cf. gr. idios – propriu, pathos – suferință]. Vezi definitia »

FARMACOGNOZÍE s. f. studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. (< fr. pharmacognosie) Vezi definitia »