TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia) Vezi definitia »

GINGIVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a pereților gingivali ai pungilor parodontale. [Gen. -iei / < fr. gingivectomie, cf. lat. gingiva – gingie, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

SINOVECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie chirurgicală a sinovialei unei articulații. [Gen. -iei. / < fr. synovectomie]. Vezi definitia »

-CHINEZÍE elem. chin-. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »