CÁMERĂ s. f. I. 1. încăpere într-un apartament. ♦ muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți. 2. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat). ♦ ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze. II. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu. (< it. camera) Vezi definitia »

IMÉRĂ s.f. v. himeră. Vezi definitia »

RECRUDESCÉNȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence) Vezi definitia »

ANAEROBIÓZĂ s. f. mod de viață al organismelor anaerobe; anoxibioză. (< fr. anaérobiose) Vezi definitia »

MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță. Vezi definitia »