CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character. Vezi definitia »

marchiér s. m. (pl. marchieri) Vezi definitia »

CÚȘER adj. invar. (Despre mâncări și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”. Vezi definitia »

extrabursiér (-si-er) adj. m., pl. extrabursiéri; f. extrabursiéră, pl. extrabursiére Vezi definitia »

CHARTER (cuv. engl.) [tʃá:tə] subst. Navlosire, închiriere. ♦ Avion închiriat la un preț mai scăzut decît cel al curselor regulate, pentru efectuarea unor servicii de transport de persoane; p. ext. închirierea unui autobuz. ◊ C.-party = document care atestă închirierea unui contract de navlosire. Vezi definitia »