Definita cuvantului caracter
CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caracter
PILIÉR s.m. (Sport) Fiecare dintre înaintașii din prima linie la rugbi, care, în îngrămădeală, susțin pe taloner. [Pron. -li-er. / < fr. pilier]. Vezi definitia »
HACKER [HÉCĂR] s. n. spărgător de programe de calculator. (< engl. hacker) Vezi definitia »
CABOTIÉR, cabotiere, s. n. Navă de tonaj mic sau mijlociu, care navighează între porturile de pe coastă. [Pr.: -ti-er] – Fr. cabotier. Vezi definitia »
COMBINÉR, -Ă s.m. și f. Manipulant al unei combine; combainist. [Var. combainer, -ă s.m.f. / < combină + -er, cf. rus. kombainer]. Vezi definitia »
BEST-SELLER s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Cuv. engl. Vezi definitia »