MORFINOMANÍE s. f. toxicomanie constând în folosirea de morfină (prin injecții subcutanate) pentru a provoca o stare de euforie. (< fr. morphinomanie) Vezi definitia »

VASOPLEGÍE s. f. vasodilatație generalizată, provocată prin ganglioplegice, folosită în anestezie. (< fr. vasoplégie) Vezi definitia »

SUPLICÁȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication]. Vezi definitia »

MILÍȚIE s.f. 1. Corp de armată nepermanent înființat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război. ♦ (În trecut) Armată neregulată de rezervă, compusă din orășeni și țărani, cuprinzând și unele corpuri de armată speciale. 2. (În fostele țări socialiste din Europa) Instituție care avea drept scop menținerea ordinii și a securității publice. [Gen. -iei. / < rus. milițiia, cf. lat. militia, fr. milice]. Vezi definitia »

pénsie (pénsii), s. f. – Ajutor bănesc, rentă. Fr. pension, cf. rus. pensija (după ipoteza care nu e necesară a lui Sanzewitsch 207, rom. provine din rus.). – Der. pension (var. pensionat), s. n. (colegiu), din fr. pension, dublet al lui pensiune, s. f. (casă de oaspeți); pensiona, vb., din fr. pensionner; pensionar, s. m., din fr. pensionnaire. Vezi definitia »