Definita cuvantului promontoriu
PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu promontoriu
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü. Vezi definitia »
NĂUTÍU, -ÍE, năutii, adj. De culoarea semințelor de năut; gălbui. [Pr.: nă-u-. – Var.: (reg.) nohutíu, -ie adj.] – Năut + suf. -iu. Vezi definitia »
SOLSTÍȚIU, solstiții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice. Vezi definitia »
naramgíu, -íe, naramgíi, adj. (înv. și reg.) portocaliu; roșu-deschis, nărămziu, stacojiu. Vezi definitia »
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury. Vezi definitia »