ÎNCURÁRE, încurări, s. f. (Înv. și reg.) Alergare de cai, cavalcadă; p. ext. năvală, incursiune. – V. încura. Vezi definitia »

SILICATÁRE s. f. 1. trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. 2. impregnare a unui lemn, a unei pietre de calcar, a unui teren de fundație etc. cu o soluție pe bază de silicați, în vederea consolidării și impermeabilizării. (după fr. silicatation) Vezi definitia »

DEOSIBÍRE s. f. v. deosebire. Vezi definitia »

RÂCĂLUÍRE s. f. v. râcălui. [Sinonime] Vezi definitia »

CONVORBÍRE s. f. discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi) Vezi definitia »