FINITÍSM s.n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. [< fr. finitisme]. Vezi definitia »

EVHEMERÍSM s.n. (Lit.) Doctrină potrivit căreia personajele mitologice ar fi oameni divinizați fie de frica, fie de admirația popoarelor. [< fr. évhémérisme, cf. Evhemer – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

HIPNOTÍSM s. n. 1. totalitatea fenomenelor care constituie hipnoza; studiul acestor fenomene. 2. practicarea hipnozei. (< fr. hypnotisme) Vezi definitia »

APLANETÍSM s. n. proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe această axă. (< fr. aplanétisme) Vezi definitia »

EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme. Vezi definitia »