TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon. Vezi definitia »

TON² s. m. pește osos mare, comestibil, din familia scombride, din mările calde și temperate. (< fr. thon) Vezi definitia »

Oximoron, epitet antitetic ce defineste o trasatura morala, de stil sau de vestimentatie ce face in mod grosolan diferenta intre aparenta si esenta (i.e. aparenta de imbracaminte cu stil si esenta imbracamintei cu stil, aparenta calitatii morale de doamna si esenta acestei caractersitici) Cuvant obtinut prin alaturarea unui diminutiv utilizat in argou(„piți”) cu un element onomatopeic cu rol augmentativ(„-poanca”) Vezi definitia »

DICOTILEDÓN, -Ă adj., s.f.pl. Dicotiledonat. [< fr. dicotyledone]. Vezi definitia »

ANDROSTERÓN s.m. Hormon sexual masculin. [Var. androsteronă s.f. / < fr. androstérone]. Vezi definitia »