PIEZOGRÁMĂ, piezograme, s. f. (Biol.) Curbă rezultată din înregistrarea fenomenelor biologice cu ajutorul cristalelor piezoelectrice. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piézogramme. Vezi definitia »

ECHIMÓZĂ s. f. pată cutanată, vânătaie cauzată de o sufuziune de sânge în grosimea unui țesut, ca urmare a unei lovituri. (< fr. ecchymose, gr. ekchymosis) Vezi definitia »

scriveálă, scrivéli, s.f. (înv. și reg.) 1. smiorcăială. 2. gemet, tânguială. Vezi definitia »

ROCÁRNIȚĂ, rocarnițe, s. f. Cerc de oțel sau de parâmă care servește la ridicarea pânzelor unei nave de-a lungul catargului. – Et. nec. Cf. germ. Rackring. Vezi definitia »

RUÍNĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina. Vezi definitia »