ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie. Vezi definitia »

PERIFERÍE s.f. Cartierele mărginașe ale unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. ♦ Suprafața exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferință. [Gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferință < peri – împrejur, pherein – a purta]. Vezi definitia »

DIPLOCEFALÍE s. f. monstruozitate congenitală caracterizată prin existența a două capete implantate pe un același trunchi. (< fr. diplocéphalie) Vezi definitia »

CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie]. Vezi definitia »