PÁNUS s. n. 1. vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formarea de țesut conjunctiv. 2. adenită nesupurantă. (< fr. pannus) Vezi definitia »

CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare) Vezi definitia »

CÓNUS s.m. (Zool.) Gasteropod marin cu cochilia convolută, conică. [< it. cono, cf. gr. konos – con]. Vezi definitia »

ANTITRÁGUS s. n. una dintre proeminențele pavilionului urechii, opusă și posterioară tragusului. (< fr. antitragus) Vezi definitia »

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé. Vezi definitia »