ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. Vezi definitia »

RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. renitent. Vezi definitia »

LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant. Vezi definitia »

DISCORDÁNT, -Ă adj. Lipsit de armonie. ♦ Care distonează; nepotrivit; strident. ◊ (Geol.) Strate discordante = strate a căror înclinare se deosebește de înclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant]. Vezi definitia »

EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant. Vezi definitia »