CRÁTER, cratere, s. n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: cratér] – Din fr. cratère. Vezi definitia »

keuper (germ.) [pron. cóipăr] s. n. Vezi definitia »

GRIMÉR, -Ă, grimeri, -e, s. m. și f. V. grimeur. Vezi definitia »

PRECÁNCER s.n. Fază premergătoare necesară pentru apariția bolii canceroase. [Cf. fr. précancer]. Vezi definitia »

PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar. Vezi definitia »