CRETINÍSM s. n. Boală, de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie, cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului, asociată cu o insuficiență a glandei tiroide, care se manifestă prin tulburări în creștere, prin înapoiere mintală etc. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. – Din fr. crétinisme. Vezi definitia »

VOLUNTARÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă. 2. Concepție socio-politică, care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi. 3. Concepție în psihologie după care în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale. [Cf. germ. Voluntarismus, fr. voluntarisme]. Vezi definitia »

NEOANARHÍSM s.n. Curent politic și doctrinar care reia și actualizează unele dintre tezele vechiului anarhism, pretinzând că lupta politică organizată și partidul revoluționar ar fi inutile și că tactica „revoluționară” ar fi aceea a acțiunilor extremiste și teroriste. [Pron. ne-o-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »

FETIȘÍSM s. n. Faptul de a venera fetișuri, cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme. Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Christos. (< germ. Monophysitismus, după fr. monophysisme) Vezi definitia »