RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia) Vezi definitia »

MANÁDĂ s.f. Nume dat în Spania medievală unei trupe de oameni înarmați conduse de rege sau de om bogat. [< fr. manade, sp. manada]. Vezi definitia »

metaliteratúră s. f. Literatură despre literatură. (< meta- + literatură) Vezi definitia »

SPERMOCULTÚRĂ s.f. Metodă de diagnostic folosită pentru depistarea gonococului în sperma individului bolnav de blenoragie. [< fr. spermoculture]. Vezi definitia »

nejudecátă s.f. (înv.) lipsa unei judecăți cu sentință. Vezi definitia »