Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette. Vezi definitia »
TÓRȚĂ s.f. 1. Faclă, făclie. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. [Pl. -țe. / cf. fr. torche, it. torcia]. Vezi definitia »
TERZÍBAȘĂ s. m. (Înv.) Staroste de croitori. [Var.: tezírbașă s. m.] – Tc. terzıbașı. Vezi definitia »
SPERMATÍDĂ s. f. celulă germinală masculă rezultată prin diviziunea meiotică a spermatocitului. (< fr. spermatide) Vezi definitia »
GAZÉTĂ s. f. publicație periodică; ziar, jurnal. ♦ ~ de perete = publicație afișată într-o instituție, cuprinzând articole referitoare la probleme specifice locului de muncă. (< fr. gazette, it. gazzetta, rus. gazeta) Vezi definitia »