țidoxíe s.f. (înv.) taxă plătită de credincioși preotului, episcopului. Vezi definitia »

OBIÉCȚIE s.f. Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenții, unei teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. [Gen. -iei, var. obiecțiune s.f. / cf. fr. objection, lat. obiectio – mustrare]. Vezi definitia »

SUPRAINFÉCȚIE, suprainfecții, s. f. Infecție secundară de natură bacteriană apărută în cursul unei afecțiuni virotice, ori infecție microbiană ivită după sau peste o infecție bacteriană; superinfecție. [Pr.: -pra-in-] – Supra- + infecție. Vezi definitia »

DOCIMOLOGÍE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie) Vezi definitia »

SENZÁȚIE s. f. 1. reflectare nemijlocită a unor însușiri izolate ale obiectelor și ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; denumire generică pentru diverse forme ale cunoașterii senzoriale. ♦ stare sufletească emotivă. ♦ a avea ~ a că... = a simți, a i se părea că... 2. impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ eveniment, știre care provoacă o impresie foarte puternică. ♦ de ~ = senzațional; a face ~ = a produce o impresie foarte puternică. (< fr. sensation, lat. sensatio) Vezi definitia »