BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis. Vezi definitia »

FEUDALITÁTE s.f. (Rar) Feudalism. [Pron. fe-u-, gen. -tății. / cf. it. feudalità, fr. féodalité]. Vezi definitia »

COMBÁTE, combát, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Franțuzism, înv.) A lua parte la o luptă, a (se) lupta. – Din fr. combattre (după bate). Vezi definitia »

este o activitate prin care firmele comerciale, instituțiile, grupurile, cu caracter privat sau public, urmăresc să câștige și să mențină înțelegerea, simpatia și susținerea celor cu care astfel de organizații au sau ar putea avea de-a face: în acest scop, ele vor trebui să practice o largă informare și să-și adapteze pe cât posibil propriul comportament încât să obțină o cooperare mult mai eficientă din partea celorlalte instituții, persoane sau grupuri, cu condiția de a ține efectiv seama de interesele reciproce. Vezi definitia »

PALEOARHEOFÍTE s. f. pl. plante antropofile din paleolitic. (< fr. paléoarchéophytes) Vezi definitia »