FURNITÚRĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture. Vezi definitia »

ANTREPRÍZĂ s.f. Formă de organizare și de executare a construcțiilor capitale de către o organizație specială de construcții; întreprindere comercială sau industrială care preia executarea de lucrări (mari) al căror preț este plătit cu anticipație după un deviz întocmit dinainte; lucrare făcută de o astfel de întreprindere. ◊ A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. [< fr. entreprise]. Vezi definitia »

tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă. Vezi definitia »

strătorícă, s. f. – Ventrilică (Veronica officinalis). Sb. strator, bg. stratur „amarant”. Vezi definitia »

nájnă, nájne, s.f. (reg.) poznă, șotie, păcăleală. Vezi definitia »