APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium) Vezi definitia »

sureccíu, sureccíi, s.m. (înv.) negustor de vite cornute. Vezi definitia »

MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu. Vezi definitia »

RUBÍDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium. Vezi definitia »

ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. Vezi definitia »